Salutare tuturor:) Sunt deja de o saptamana aici, la capatul lumii.
Am avut o calatorie foarte interesanta, de 3 zile, din care una cu autobusul, din Buenos Aires pana in Puerto Madryn. Patagonia…nu arata deloc asa cum ma asteptam…in cele 20 de aore cu busul, de cate o ma uitam pe geam vedeam acelasi lucru: desertul…mai dormeam 2 ore, ma uitam pe geam: desert, asa ca m-am obisnuit cu imaginea. Aici e foarte frig acum, peste vreo 2 luni va veni si vara… sper:)).
Am ajuns la baza…care nu arata ca si in poze… evident nimeni nu m-a astepta in statia de autobus si a trebuit sa ma descurc singura, dar a fost ok si asta… inca era bine toul. Si am ajuns la baza, a venit cineva la poartasi am pornit spre “camera mea”. Primul soc urma sa apara: o camera cu inca 20 de fete….:D. Acuma..eu sunt foarte obisnuita sa dorm in camera cu mai multe persoane, si in Romania in baza eram 8 fete, dar 20…chiar nu ma asteptam. Prima reactie a fost: Jesus!!! eu plec acasa!!!:)). Da nu puteam … Asa ca am zis: e ok, trec peste asta… la urma urmei sunt doar 3 luni.
Duminica si luni am fpst la o familie,aici in oras, pe toti studentii straini ii trimit in primele zile intr-o familie. Ei numesc asta: timp de adaptare. Asa ca la cateva ore dupa ce am ajuns, m-au trimis la o tipa, desi au spus ca o samerg la casa pastorului, dar a fost ok si asta. Totul a fost fain, cu execptia faptului ca am adunat un car de frig… au un vant incredibil… si niste case mici prin care intra totul. Duminica am mers la biserica, o biserica mica, libera, cu multa inchinare, asemanatoare cu cele din Africa. Am vazut pentru prima data un baiat de 12 ani predicand, si zilele astea am aflat ca aici predica si fetele…si urmeaza sa fac si asta.
Apoi luni am inceput clasele… prima saptamana nu a fost spectaculara, cu exceptia faptul ca am dat de alte reguli. De genu: zile de dus: asta si asta, timp de dus: 5 minute, nu aveti voie sa folositi internetul numai sambata sau duminica , si asta pentru o ora doar, trebuie sa platiti daca vreti sa folositi internetul. Ni s-au luat telefoanele, pentru ca doar sambata si duminica avem voie sa vorbim cu parintii sau prietenii nostri… nu aveti voie, nu aveti voie… Aici a fost momentul in care chiar as fi venit acasa, daca Romania ar fi fost un pic mai aproape… cred ca acuma asta e singurul lucru care ma mai tine aici, si faptul ca am platit asa de mult pentru biletul de avion.
Mai sunt multe alte chestii, dar in mare asta e… oamenii sunt fain, nu ca si in Romaia, da pot sa trec si peste asta. Suntem 15 studenti in DTS, o fata in Elvetia, una din Brazilia si restul din Argentina.
Cam asta e , pentru prima saptamana… o sa va mai scriu, si asta e modul in care o sa comunic cu voi… pentru ca intr-o ora nu as putea vorbi cu toata lumea pe mess, sau mail.
Mi foarte dor de Romania, de voi toti… sper sa treaca repede 5 luni, si vor trece…
Cateva motive de rugaciune, pentru cei care vor sa se roage:
- integrare in grup, toata lumea vorbeste spaniola pe aici, majoritatea de fapt.. si vorbesc o spaniola ciudata si foarte rapid, asa ca mi greu sa inteleg si sa vorbesc
- sa pot sa ma concentrez la ceea ce e aici, sa ma bucur de fiecare clipa, si sa nu ma gandesc mereu la ce e in Romania…
- pentru un laptop, cei care au laptop pot sa utilizeze internetul toata ziua, sambata si duminica, nu sunt limitati la o ora…
Asa ca..ne vedem saptamana viitoare;) Aveti grija de voi!!!
Multumesc pentru rugaciuni, sprijin….!!